Te vede, te-ascultă, te dă și în gât. E-ntrecere, e ca un viciu. Serviciul în toate cu sârg s-a vârât, serviciul e și la serviciu.
Are ochi mari și urechile lungi, nu-l poți confunda cu nimica. E ca în povestea Scufiței în dungi: te umflă și râsul, te-apucă și frica.
Am priceput și îmi pare util, subînțeles din oficiu: nu e stamină fără pistil, nici democrație fără serviciu.
Culmea serviciului însă ar fi(riscul pândește, vezi bine)ca barem o singură dată pe zi să se asculte pe sine.